E cât o nucă, zău!

Oricare le-ar fi originea şi măsura, oamenii se împart în două: iubitori de câini şi iubitori de pisici. Pe când eram puştoaică, mă situam în prima tabără, poate pentru că, prin jurul blocului, căţeluşele fătau mai cu spor serii de ghemotoace blănoase pe care le creşteam cu devotament şi seringa umplută cu lapte în după-amiezele şcolare; cu trecerea timpului, m-am descoperit amatoare de combinaţii antitetice: blăniţă pufoasă şi gheare ascuţite - şi eu lor, da' şi ele mie :) De când am plecat de la sânul Blondei şi de lângă coada lui Toma, mi-am dorit un pufos doar pentru singurătăţile mele, iar tot picajul din ultima săptămână m-a convins că doar cu ajutorul unei torcătoare mă pot redresa.

Şi-am purces la căutare. O sumedenie de site-uri care încearcă să ajute la salvarea unor sufleţele, pagini pe facebook, am parcurs aproape toată oferta până am prins curaj să trimit câteva mailuri şi, ieri de dimineaţă, am format primul număr de telefon. Mi s-a spus că mai sunt pisoi neadoptaţi şi că pot merge să-i văd până la ora 5. După ce-am tras fermoarul peste buboaie, rătăcită şi demoralizată, pe la 3 îmi amintesc de blăniţă şi sun pentru a cere îndrumări. Le primesc şi în scurt timp mă aflam cu 2 ghemotoace vioaie în poală vinovată de puterea alegerii pe care trebuia s-o iau. Şi, pe când mă tot benoclam în balanţă, mai arunc un ochi spre cuşcă şi-o văd. Ea mă urmărea pesemne de-o vreme pentru că n-a tresărit deloc când am luat-o în mână. Îmi încape în palmă, chiţăie când nu mă simte în preajmă, încă nu ştie să miaune, a dezvoltat dependenţă tactilă de mine şi mă tem că deja e valabilă reciproca. Voiam un motănel, dar ea m-a ales, fără drept de apel, mi s-a aşezat pe picior şi m-a fixat cu ochişorii albaştri (încă). Acuma ne drăgălim, ea doarme pe picioare şi-mi dă voie să tastez, presimt că voi plăti scump libertatea asta cu alarme false de şuşu si muşcături de degete pe la 6 şi un sfert.

Bine-ai venit, Nuca!

Da' nu sunt un om rău.

Oamenii se împart în două categorii: iubitori de câini şi iubitori de pisici.
Îmi plac amândouă, am crescut căţei pe lângă bloc, am dormit cu Jessica şi cu Ţuţi pe aceeaşi pernă, şi acasă la Blonda am avut pisici de când l-am găsit pe Miuzet pe malul derelei la ţară şi l-am ţinut pitit de tata până l-au anunţat vecinii că fiică-sa iese cu pisicul la plimbare în spatele blocului. Mă leşin după mersul precaut printre firele de iarbă, după blăniţa moale şi mirosul de pisică proaspăt spălată, iar torsul la ureche şi pufesatul cu gheruţele trase m-au cucerit definitiv.
Ghindă, ooo, Ghindă, deşi a stat doar o lună cu noi mi-a fost pansament cu efect prelungit în timp.
Vreau pisică! vreau o pisică mică şi pufoasă şi cu fiţe şi cu zgârieturi şi cu ochi blânzi care să nu-i pape peştii lui sharky şi care să vină la uşă şi să se gudure printre picioare şi să stea la poveşti cât îi seara de lungă şi să-şi ia pastiluţele deparazitare fără mofturi.
Pe stradă mă tot benoclez după ghemotoace abandonate, încă nimic. Azi am cătat pe google. Evident că există un site cu oferte de adopţii. Şi-am vrut-o şi pe prima şi pe-a doua şi pe-a treia şi pe-a patra şi p-aia ochioasă portocalie şi p-ăla tărcat cu ochii verzi şi p-aia gri pufoasă şi pe replica lui Toma în miniatură şi pe plângăciosul cu ochi apropiaţi şi botic alb.
Un moment de luciditate: nu pot avea mai mult de unu, deci trebuie să aleg.
Cum să fiu eu responsabilă de destinul unor ghemotoace? dacă îl aleg pe cel mai frumos, iar un altul nu foarte fotogenic îşi pierde şansa de supravieţuire din cauza superficialităţii mele?!

Little Grey

Pisicoloagă mă numesc, aşa-mi trebe!

Cu un ditai rucsacu' m-am urnit de la ocnă într-o seară de vineri, când mai tot ocnaşu' părăseşte incinta măcar cu o juma de oră mai devreme, spre întânirea cu pansamentul. Aveam să-l ridic din recepţie cu tot cu bagajele personale: o jucărică făcută din hârtie şi sfoară, o cutiuţa din care probabil a băut apiţă, un plic de mâncare pentru juniori şi unguentul pentru ochişori.

L-am deranjat din somnic, toată ziulica l-au chiţăit a' mică şi restul colegelor, avea ochii cârpiţi de somn şi pufoasele fierbinţi îşi continuau frământarea visătoare. Ne-am lipit instantaneu unul de altul, am mers obraz în obraz până la metrou unde am făcut furori. Se-ntorceau capetele după noi întru admiraţie drăgăstoasă ori dezaprobare, n-am vorbit decât în şoaptă, mi-a zis la ureche că vlea acasă să pape şi să facă nani.

Ca un hamal mândru, mi-am dublat numărul de mâini ca să pot transporta tot bagajul şi să asigur confortul ghemului de blană, am reuşit s-ajung în scar blocului unde: minune!!! iar nu mergea liftul, aşa că am respirat adânc, ne-am îmbărbătat unul pe altul şi-am purces la urcat scări. De la etajul doi a început foiala, n-a mai vrut să stea în braţe şi pace. M-a escaladat ca pe-un copac, s-a răsucit de câteva ori şi s-a proţăpit pe spinarea mea.

Tabloul e unul fooooarte uşor de descris: o ciufulită cu mult prea puţine ore de somn în ultimele săptămâni cu un rucsac cât Casa Presei Libere atârnând pe-un umăr, cu o sacoşă în cealaltă mână, ochii îndreptaţi spre cheia agăţată de-un deget, în pericol să pice şi să pericliteze accesul în fortăreaţă şi cu un ghemotoc de blană care se tolănise cam pe la a cinşpea vertebră.

N-am reuşit să-l conving cu vorba bună să se dea jos, poate i-o plăcea vreuna dintre muuultele jucării pe care le-ar fi putut găsi prin casă. a trebuit să-mi dau jos cămaşa, poate-poate şi-o face milă de cocoaşa mea. Neeeh-neh! pare-se că tolăneala pe piele i-a priit şi mai mult. După lupte de convingere am început inspecţia teritoriului, dar numai împreună. În bucătărie îi place cel mai tare să se bage-n dulap printre pungile cu paste şi să se caţere pe cracul pantalonului imaginându-şi probabil nişte scări prin pielea mea.

Ne-am terminat treburile prin casă, adică am pus mâna la ochi şi s-au făcut singure şi ne-am aşezat în pat să povestim.

Ce dor mi-era de-o smotoceală!!!! cred că şi lui!! Încă nu s-a hotărât care-i jucăria preferată, le adună şi le împrăştie prin pat, s-ar cam prea putea să mă trezesc cu vreun breloc în gură, da' merită orice suferinţă, am zis!

Bine-ai venit la noi, Little Grey!