Auzi?!

Din seria: ghid de supraviețuire în capitală, concluziile de azi:

7-le nu vine niciodată când îți trebuie;

- căștile au fost inventate de către un om care locuia în București, cu siguranță, prin urmare ni-cio-daaa-tă să nu le uiți scoase din geantă. Sănătatea ta mintală depinde de asta, cu exemple:

În stața de tramvai, ora un pic mai înaintată decât ar fi trebuit, dar te-ai trezit cu greu și ai intrat și mai greu în starea de lucru, te postezi liniștită cam pe la mijlocul scuarului ca să ai loc să te strecori pe ușa tramvaiului în sus, îți bagi mâinile-n buzunare ca o golăniță de cartier, anulând efectul pantalonilor călcați la dungă, și începi să scanezi orizontul (în teorie, că în practică te uiți amețită la zecile de mașini care-ți străbat aria vizuală și tropăi cu privirea peste căciulile căptușite), iar atunci se arată și prima nevoie de căști/dopuri pentru urechi: ”fir-ai mama lui al dracu' de tramvai, care nu mai vine odată!”un țigănoi spălat, de vreo patrujde ani, face cărare pe linia de tramvai supravegheat cu coada ochiului de soața fustoasă pe care o ignorasei până atunci.:”dă-l dreacu d-aci! niciodată nu vine șaptile-ăla! Iete! numai de-aldi patru și douășcinci”.

 Poți să faci ochii mari, să desfaci deștele din strânsoarea de cobe și să te mai uiți odată. De 40 de minute, de când ai ajuns în stație, n-a venit niciun tramvai. Vezi?! în timpul ăsta ai fi putut asculta frumoasă emisiune matinală la radio sau niște Urma sau ce ți-o mai fi poftă zilele astea și evita revenirile de genul:

- băăă, fir-ai mama lui al dracu' de tramvai, care nu mai vine odată!; Da' ăsta nu mai vine, fă, cât dreacu să mai așteptăm?!

 ----

- Auziți, de unde-ați luat lopata? Fă, uite ce bine arată!

- Eh, pă io stau în Rahova, la bingoieuropa, știi, acolo unde-i casa lui Gică, ie, de fapt doo case care e a lu' Gică. Hai, mă, nu știi unde stă Gică?! se burzuluiește soața purtătorului de lopată la țiganul curios.

 Ăsta e nedumerit, tu, dacă ai ascultat discuția, vei avea o mare ceață-n cap că îți vei da seama că dacă nu știi unde stă Gică, de unde poți să iei cea mai bună lopată și mai ales dacă nu știi cine e Gică nu exiști, deci n-ai ce să cauți acolo în stație. Deci stai cu urechile ciulite, poate s-ndura vreunul dintre participanții la discuție să te luminze la cap.

 Concluzia: Niciodată nu-ți uita căștile!

...pentru că vine, într-un final, un șapte, le dai voie să urce întâi, după cum se cuvine rangului, țiganului și fustoasei lui că îți place să mergi pe stradă cu hainele curate și o flegmă și două înjurături de dimineață nu te-ar coafa, și te așezi la burduf. De-acolo ai vedere bună spre locurile libere și, la fel, spre geam, stai și ferită de îngrămădeală, numai bun.

 Vezi cum cel mai apropiat loc de tine se eliberează, dar nici prin gând nu-ți trece să-ți măsori forțele cu cocoana căciulă de vulpe roșcată care vine val-vârtej spre scaun și pare că va prinde rădăcini în el. Dar te consolezi la gândul că, din picioare, ai vedere bună către spectacolul ce mocnea de la Aaaloo-ul rostit nazal de fătuca ce șade-n fața vulpii roșcate, care avea să mai schimbe niște impresii cu o colegă de care, pare-se, abia se despărțise. Vei vedea vulpea înfoindu-se, vei auzi ceva bolboroseli ieșind din gura ei, dar, până când acestea nu vor și alimentate de comentariul ținut în vârf de buze de un cetățean respectabil fix până la coborâre, ea nu va îndrăzni să-și glăsuiască nemulțumirea. 

Și când o va vedea pe fătuca îndreptându-se spre ușă, iadul se va dezlănțui: Se va desconsidera respectul pentru urechile ocupanților scaunelor înconjurătoare, se va calcula distanța parcusă cu telefonul la ureche, se va calcula costul aproximativ al convorbirii, se va pune în discuție postul ocupat de fată și instituția în care își desfășoară activitatea (tu habar n-ai să fii atentă la detalii, așa cum credeai, pentru că nu știi că ea lucrează într-o primărie și ”Uite, de-aia avem țara care-o avem și problemile care le avem! Că în primării lucrează d-astea care vorbește la telefon de la un capăt la altul al liniei de tramvai!”).

Vei înțelege încă o dată că ai nevoie imperioasă de căști și că data viitoare când ți se pare numai că nu le ai în geantă va trebui să te oprești, cu orice risc, și le vei căuta cu minuțiozitate.
Și cu siguranță vei mai fi auzit o grămadă de alte istorisiri epopeice în dreptul celeilalte urechi libere, dar te-ai hotărât să-ți pui paravan între amintiri.