Zilele astea

E frumos - nu credeam s-o spun vreodată în toiul arşiţei - Bucureştiul zilele astea. Adică nu e frumos, nu s-a dat peste cap ca un zmeu bălos care se transformă în crai arătos, nu s-a educat şi nici nu s-a îmbunat, e atractiv doar pentru ăi ca mine de gândesc cu nasul înainte de toate. Teii-n floare copţi sub fierbinţeala Ra-ului mi se revarsă în cascade şi mă-nvăluie ca un amant sperat de secole.
Sunt pe cale să devin angajat model doar de dragul plimbării în amurg preţ de câteva staţii. Mi-am uitat conştiinţa-n sertar, iar virtuţile zac captive pe speteaza scaunului şi îmi  port slăbiciunile cu mândrie de-a lungul unei poteci suspendate peste carduri, peste rezoluţii, peste mâine, peste moloz, îmi gâlgâie îmbătate de buchete fremătânde şi mi se preling în fiecare por.
Mi-era dor.