Filă

Disclaimer: Acesta este un jurnal care sigur nu se va completa cu regularitate. Mi-e somn şi mi-e greaţă. Mi-e luni. Am destul de puţină treabă, abia a început a doua săptămână de lucru, e oarecum normal, doar că n-am reuşit să-mi setez ceasul după programul de lucru într-o firmă în care volumul de lucru şi cerinţele sunt normale, obişnuite, suportabile, omeneşti. Mă tot aştept ca, de după o uşă care stă închisă, să se audă un urlet: "UUUUUndEEE-i situAAAţIIIIa termenelor din iuliEEEEEEE? Nici p-aia din 2013 n-o am! Nu pleci acasă diseară până nu le văd pe toate pe birou!" "Bine, dar mai am de lucru la alte liste, trebuie să caut dosarele pentru mâine şi telefonul sună în continuu. Nu poate altcineva să le facă?" "M-ai auzit cerând ALTCUIVA?" "Nu..." Şi aşa continua săptămâna. Îmi amintesc că, spre final, l-am întrebat într-o zi pe Bau (mai mult retoric, dar eram nervoasă deja) dacă pot să-mi petrec o zi întreagă pe facebook. Să mă plimb aiurea în virtualia. Cum vedeam că fac colegele mele, cele noi, chiar. Mi-a răspuns simplu: "NU!". Şi-apoi a zâmbit. "Dacă vrei să te dai pe facebook, stai acasă". Nu era o ameninţare, ştiam bine, dar enunţarea ideii mi-a provocat silă şi m-a hotărât să fac o mişcare. Azi vreau puţină linişte. Un pic de facebook şi câteva bloguri isteţe.