Prieteni cu bani

Cinefilă, da, un nou sinonim pentru antisocială, te ţine fixată cu fundu-n canapea, cu floriceaua-n gură şi berea p-aproape. Din cauză că am terminat de vizionat cele 10 sezoane din Friends de curând am rămas fixată pe actori şi-am cătat pe imdb filme cu Jennifer Aniston în ultima vreme. Despre Love Happens şi The Break-up poate cu altă ocazie, Friends with Money e filmul care face diferenţa, apogeul nervilor, un tablou zugrăvit în nuanţe de gri morbid, aproape static, o societate la care, din dezinformare voită a media, m-am văzut visând la un moment dat. Visul american! trăit în cotloanele din spatele cortinei sclipitoare. Se iau 3 familii de succes: scriitori de scenarii care fac echipă bună profesional, dar care s-ar lovi cu laptopurile peste ceafă dacă n-ar şti că într-o zi copilul îî va urî, o creatoare de haine care nu-şi poate controla frustrările şi răbufneşte într-un tărăboi de magazin, un şefuleţ corporatist care n-are curaj să iasă din dulap, the perfect supportive housewife şi-o menajeră. a niciunuia dintre ei, doar o prietenă pe care o invită la cinele epatante la restaurant şi căreia se gândesc să-i aloce fondul de charity cu 6 zerouri în coadă. Se iau bârfe şi conflicte disimulate, alegeri nepotrivite făcute în tinereţe, zâmbete tipărite elegant pe figurile tratate cu mostre de creme panaceu, un fustangiu care-şi cere partea din participarea observativă la procesul de curăţare a locuinţelor unor străini şi părinţi care nu-şi cunosc prietenii de joacă ai propriilor progenituri. Se obţine o harababură prost muzicalizată, aproape lipsită de intrigă, fadă, însă uşor de digerat pentru un neuron obosit. Dac-aş fi fost în papucii personajului lui Jennifer...i-aş fi ucis fără regrete pe toţi, dacă-aş fi fost în papucii vreunuia dintre celelalte personaje...m-aş fi închis după un gard verde, la zâmbăreţi. Finalul, daaaa, finalul e cel mai puţin previzibil: jumătatea care stătea prea aproape ca să poată fi observată şi bani care pică.