Contra Kems

Mi-s tipicară şi antisocială de fel, iar dimineaţa, când ochii nu se dezlipesc decât cu periuţa de mascara, cu atât mai mult e recomandat să fiu evitată (ps pun piedici şi împing paporniţa spre ficat cu-o dexteritate nativă). Însă doar dacă-s provocată, altfel îmi văd de drumul meu, cu căştile sprijinite lejer pe scăriţă.
M-am trezit tâmpă, nu-mi amintesc ce s-a întâmplat între 8 fără 10 când am aruncat telefonul în şifonier şi 8 jumate când eram deja chircită-n canapeaua din sufragerie înconjurată de pensule, cutiuţe, oglinzi şi vreo 2 căni aburinde cu cappuccino. Nu ştiu nici de ce erau 2 pentru că la ultimul inventar, înainte de culcare, matchul se situa la aceeaşi distanţă de capitală, iar uşa o fost încuiată bine în speranţa că Sharky nu va nimeri cheia-n broască la înturnarea la domiciliu în creierii nopţii.
Am terminat tencuiala din ce în ce mai sărăcăcioasă cauzată de amnezie temporară, am verificat aragazul de vreun alt ibric fierbând de care să nu am cunoştinţă, mi-am înfipt căştile-n urechi, am trântit uşa şi-am purces. Ţop-ţop dreapta prin faţa blocului, pleosc prin balta care s-a întins pe toată lăţimea străzii şi drept înainte prin piaţă către staţia de tramvai. Seara oricum ajung prea târziu ca să mai pot accede la fructe proaspete, măcar dimineaţa să mă ţin la curent cu evoluţia preţurilor. (evident că nu-mi amintesc nici ce culoare aveau portocalele de la intrare, d-apoi să mai şi compar raportul calitate-preţ, însă drumu-i mai scurt printre tarabe şi băbuţe simpatice cu borcane de murături asortate).
Slalom printre maşini la 10 m de trecerea de pietoni că doar trecură mai bine de 2 ani de când sălăşluiesc prin capitală şi obiceiurile proaste se-nvaţă mai repede, şi tadaaam, am ajuns în staţie. Douăşcinciu' se apropia agale cu aproape toate scaunele şi burdufurile ocupate. Pe scaun nu m-aş fi aşezat că m-aş mai fi trezit la capăt de linie, da' măcar într-un colţişor de burduf mi-aş fi sprijinit coatele întru contemplare a barelor slinoase. Cu mâinile-n buzunare, picioarele desfăcute pentru echilibru, m-am proptit în dreptul unei femei. Până la primul semafor mă procopsisem cu un cot în rinichi, iar în vecinătatea lui Bacovia simţeam deja vreo 4 perechi de ochi pe omoplaţi. "ştiu că-mi stă bine părul azi şi că atrag priviri pentru că mi-e silă să pun mâna pe bară şi mă balansez ca un hopa-mitică la fiecare hurducăială, da' cine şi de ce se benoclează la mine?" blat, arunc o coadă de ochi şi-l zăresc pe om. Mă fixase de cum am urcat şi mă scana de zor. Întorc brusc capul, îi zâmbesc drăgălaş şi-mi iau ochii de la el preocupată de-o maşină ce se chinuia să iasă de pe-o străduţă. Puuuţin înainte de mall, simt zoomul privirii pe umărul drept şi arborez semeaţă o sprânceană ridicată a deranj. N-apuc să mă îndrept spre uşă că văd o învelitoare de legitimaţie înaintând spre mine. Îl vedeam cu coada ochiului cum mustăceşte încântat că-şi va fi început productiv ziua şi-şi va face norma de amenzi până la sfârşitul programului. Ridic ochii larg deschişi spre el, nici nu-l vedeam prea bine printre vise - de fapt n-am nici siguranţa că era bărbat, da-mi propusesem să fac frumos de cel/cea care-şi va imagina c-o să mă urc vreodată-ntr-un mijloc de transport fără bilet - şi îmi ţin respiraţia pentru câteva secunde şi mă înroşesc instantaneu la faţă, cât să văd rânjetul de satisfacţie înflorind pe moaca mercenarului.
Şi tocmai când se pregătea să-nceapă să-mi spună povestea cu codul de lege, scot cu două degete abonamentu' din buzunar şi i-l înmânez fluturând din gene: " Pe ăsta voiaţi să-l vedeţi?" [girly]
A făcut scurt stânga-mprejur, l-a verificat de două ori la monstrul portocaliu şi aproape mi l-a aruncat înapoi ofticat.
"Mulţumesc! Ziua bună!" [@makeup]