O zi, o fracţiune de secundă care mi-a adus aminte de ce nu port fustă (scurtă) pe stradă şi de ce îi urăsc pe ţigani.
Mergeam prin urbea natală către locaţia unei petreceri la ora 5 după-amiază. Lumină de ziceai că doi sori s-au adunat pe cer, pacea obişnuită pe străzi, oameni liniştiţi care-şi văd de seminţele şi de bârfele lor de week-end pe băncuţa din faţa scării, ultimele rândunele făcând planuri pentru zborul cel mare, câteo maşină la 3 minute mă depăşea pe strada curăţică, poşeta atârna regulamentar pe umăr... Şi, trecând pe lângă ghenele poziţionate în mijlocul cartierului unde tocmai îşi făcea...cumpărăturile un cetăţean de etnie conlocuitoare, nu mă aleg cu o fluierătură, nuuuuu. CI CU O MÂNĂ BĂGATĂ SUB FUSTĂ CIUPINDU-MĂ DE FUND!
Poşeta plesnită pe umărul nenorocitului şi înjurătura scrâşnită printre dinţi nu mi-au şters senzaţia de vomă instaurată de-atunci.
Sunt tolerantă când spun: vedea-v-aş săpun!
o, da!
RăspundețiȘtergere