Da, pe-asta am simţit-o, n-am ştiut exact când şi ce se va întâmpla, dar sunt agitată de-o săptămână şi-s mereu cu garda ridicată şi privirea peste umăr.
E o zi perfect banală, mă plimb aiurea pe site-uri şi dau clickuri la nimereală pe youtube.
Samy se pune pe cântat, cred că-l mirosisem..."Bună ziua, Cătălina, voiam să-ţi spun că astăzi nu poţi veni la probă la costum."
Într-o fracţiune de secundă mi-am dat seama cine e, greşise numărul, rămăsesem şi eu, Cătălina, în agenda telefonului - cred că tot eu salvasem numărul. A trecut mai bine de un an şi jumătate de când coşmarul s-a sfârşit, de când am tot aplicat detergenţi pentru a şterge amintirea unei iubiri care m-a răscolit şi m-a tăvălit în mocirlă.
Dintr-o întâmplare, un domn care m-a numit la un moment dat posibilă noră mă sună şi-mi spune că uşa casei lor îmi este deschisă oricând aş dori să le dau bineţe ori chiar să rămân pentru câteva zile, mă-ntreabă ce mai fac şi-mi urează sănătate. M-am pomenit zâmbind, nu a regret, ci a...nostalgia a ce ar fi putut să fie dacă ar fi fost.
Îmi trebuie cafea multă...şi nişte vin poate diseară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu