Avem întotdeauna posibilitatea de a ne ispăşi păcatele în două feluri. Opţiunile ni se oferă voluntar: brutal, radical sau treptat
...da, fiecare dintre greşelile pe care le facem la un moment dat...conştient sau nu ...se vor întoarce împotriva noastră. Varianta cea mai puţin dureroasă e că ne bântuie....încet... ne macină fiecare celulă, ne dozează durerea cu fiecare secundă care se scurge. Însă nu lovesc brutal, crud, ni se pare că suntem scăpaţi de pedeapsă, că avem şansă să îndreptăm rănile pe care le-am produs. Şi ne amăgim sperând că n-au fost contabilizate şi că basmalele ne vor fi curate la sfârşitul zilei.
Dar uneori se întâmplă să primim imediat canonul. Precum o lovitură de pumnal în dreptul aortei. Scurt şi aproape insesizabil pe moment.
Oare durerea diluată e mai puţin durere decât cea rezultată în urma decantării tuturor resentimentelor şi a părerilor de rău?
Nu esti frumoasa trista, semeni cu mine.
RăspundețiȘtergere