Azi e despre alegeri. Alegeri personale care nu-mi par niciodată raţionale. Aleg..em haine care nu ni se potrivesc, din materiale groaznice, croite în pripă, dar care arătau bine pe umeraş sau pe umerii altcuiva, alegem produse din galantar pentru că ne iau ochii, colorate, parfumate chiar dacă ştim că gustul lor e groaznic şi au fost umflate şi colorate forţat. M-am hotărât cândva să nu regret nicio decizie luată, niciun pas făcut ca urmare a unei analize îndelungate sau sub impulsul momentului chiar dacă finalitatea nu va fi cea mai strălucită. Însă cum stăm cu alegerile personale?. E clar demonstrat din experienţă că niciodată cel ce-ţi va plăcea nici nu va şti că exişti, iar, din lista de aşteptare, aproape niciodată nu vei fi încântat de posibilitatea începerii unei poveşti cu un el potrivit, recomandat de sistemul tău ideal de valori, chiar dacă vorbeşte în clişee sau poartă blugii prea sus în talie.
O contradicţie justificată de 3 posibile aspecte: instabilitate, imaturitate şi...credinţa în jumătăţi despărţite. Ar fi cu mult mai comod să ne concentrăm atenţia înspre calităţile lui, înspre punctele comune şi cele care ar putea fi dezvoltate întru bună comunicare pentru creeare unei fundaţii rezistente.Ar fi...
Dar nu, nu alegem calea cea simplă şi scurtă, ne trebuie drum lung şi obositor, presărat cu probe de foc care-ţi instalează inevitabil un gust sec de nesiguranţă şi întrebări ..."Ce-ar fi fost dacă ar fi fost...?"
http://www.trilulilu.ro/jesuismymind/87f15b26454047
"E clar demonstrat din experienţă că niciodată cel ce-ţi va plăcea nici nu va şti că exişti..." și dacă știe???
RăspundețiȘtergereȘi apropo de mirobolanta ta întrebare ce aș ridica-o la rang de clișeu dacă nu te-aș îndrăgi atât de tare... nu vrei s-o modificăm și s-o transformăm în simplă afirmație? Adică: va fi atunci cand va fi... acum doar ESTE!
no, uite că am rezolvat şi puzzle-ul jumătăţii care nu se mai dădea găsită!
RăspundețiȘtergerebine-ai venit!