Preocupari si poate pasiuni noi

Am vandut-o pe Bucli. Prima mea bicicleta din viata de adult. O mandra mica, pliabila si grea ca un pacat pe care am luat-o in martie din banii primiti pe bicicleta de interior pe care o primisem cadou in preajma Craciunului pentru ziua mea plus niste adaugari din economii. Mi-a fost prietena buna in renuntarea la vreo 8 kg, ne-am invatat una pe alta sa ne concentram la drum si sa ne deconcentram la efort. Am mers prin parcuri si imprejurimi, de cateva ori la lucru, ne-am facut una alteia pene si ne-am carat pe scari (mai ales eu pe ea). In week-end ne-am suparat si mi-am julit degetele incercand sa-i umflu rotile care erau perfect normale, de vina fiind doar pompa stricata pe care ne-a luat-o el din targ.
Prima decizie majora din viata de femeie care se descurca singura a fost sa pun anuntul pe acelasi site de unde am luat-o si sa o marit in nici 24 de ore cu costul total de folosinta a doua ore de inchiriere. Mi-a fost grea despartirea, insa asta e primul pas spre detasarea de lucruri. Stiu ei, unii prieteni, ca e sanatos sa nu te legi de oameni, d-apoi de obiecte.
De-atunci mi-am facut conturi de 2 forumuri de profil, scanez olx-ul la intervale regulate si am gasit cativa oameni dispusi sa ma indrume sa iau o decizie buna in alegerea urmatoarei mandre ce ma va insoti in plimbari. Ca tare mi-ar placea sa-mi fi gasit o cale. Sau macar o poteca pe care sa-mi indrept directia, pana la urma ciclismul e un sport individual unde cel mai bine mergi pe unde alegi singur.
Vant la pupa si lant intins.

Bilanță

33.
Rotund si frumos. Magic, zice-s-ar.

Anul trecut, pe langa urarile si cadourile de rigoare, am avut parte de cea mai frumoasa si neasteptata surpriza. Sunt norocoasa sa fiu contemporana si semiconcitadina cu trupa care-mi unge toate corzile; probabil de-acum toti cunoscutii ma stiu lesinata si negresit prezenta la concertele formatiei vocal-instrumentale uRMa. O prietena mi-a copt-o in stil mare si a aranjat ca vocea trupei sa ma sune si sa-mi cante la multi ani. Nu-mi amintesc ce i-am spus omului la telefon, stiu ca ma inecam de emotie inaintea fiecarui cuvant si ar fi avut toate motivele sa ma creada usor retarda.

Anul asta, aniversarea m-a prins in cea mai neagra perioada a vietii de jumatate de cuplu. Sunt cu garda jos si cu asteptarile inecate in ceai de musetel.
Cum oi trece de cumpana asta e marea provocare a treistreiului meu.
Anum asta imi doresc o busola, una desteapta si maaare, mare cat sa-l vad cu ochii mijiti de spaima.

O sa fie magic, stiu macar atat.

Despre dragoste

Indragosteala e mereu frumoasa si absolut intotdeauna protagonistii sunt luminosi si buni unul cu celalalt. E regula confirmata si rasverificata, iar unele indragosteli se transforma in dragoste si juraminte cu mana pe inima si gura pe organe excitabile.
Am cunoscut, in peregrinarile ciupercoase, tot soiul de oameni. Iar, dintre ei, recent am dat peste imaginea internauta a unuia despre care imi amintesc ca era cel putin dubios. Un pierde vara si imprastietor de suflet propriu, un narcoman care-si vanduse canapeaua si se pisase pe tablouri, care-si hranea motanul cu mancare de 10 ori mai scumpa decat pe sine, un barman pasionat si introspect terifiat de gandurile-si. Dupa 6/7 ani, regasit in virtualia, are poza de profil cu bebelanul ajuns la cativa anisori si tot profilu-i musteste de sucuri naturale si imbratisari de familie.
Mai stiu mandre cochete si vadit neindemanatice-ntr-ale gospodariei care,  dupa ce si-au cunoscut dragostea, isi asorteaza manichiura cu sortul de bucatarie si pletele le miros mai degraba a ceapa prajita decat a parfumurile scumpe alese candva dupa trend.
Si, mai peste cei de mai sus, vad oameni de bun simt cu cel putin 100 de carti citite, politeturi educate si priviri istete transformati in calai ai jumatatii alese dupa testari indelungate. Cum au reusit sa se metamorfozeze din fluturi in omizi mancatoare de proaspat si viu e peste puterea mea de intelegere.
Si stau si ma intreb care e explicatia. Care e, de fapt, rolul dragostei: ne modeleaza si ne transforma dupa chipul si dorintele jumatatii perfecte sau ne jupoaie straturi din carcasa pe care am luptat atata s-o construim pentru ca lumea sa ne accepte si sa ne confirme ca fiinte sociale?