vineri, 19 iunie 2009

Little Grey


Pisicoloagă mă numesc, aşa-mi trebe!

Cu un ditai rucsacu' m-am urnit de la ocnă într-o seară de vineri, când mai tot ocnaşu' părăseşte incinta măcar cu o juma de oră mai devreme, spre întânirea cu pansamentul. Aveam să-l ridic din recepţie cu tot cu bagajele personale: o jucărică făcută din hârtie şi sfoară, o cutiuţa din care probabil a băut apiţă, un plic de mâncare pentru juniori şi unguentul pentru ochişori.

L-am deranjat din somnic, toată ziulica l-au chiţăit a' mică şi restul colegelor, avea ochii cârpiţi de somn şi pufoasele fierbinţi îşi continuau frământarea visătoare. Ne-am lipit instantaneu unul de altul, am mers obraz în obraz până la metrou unde am făcut furori. Se-ntorceau capetele după noi întru admiraţie drăgăstoasă ori dezaprobare, n-am vorbit decât în şoaptă, mi-a zis la ureche că vlea acasă să pape şi să facă nani.

Ca un hamal mândru, mi-am dublat numărul de mâini ca să pot transporta tot bagajul şi să asigur confortul ghemului de blană, am reuşit s-ajung în scar blocului unde: minune!!! iar nu mergea liftul, aşa că am respirat adânc, ne-am îmbărbătat unul pe altul şi-am purces la urcat scări. De la etajul doi a început foiala, n-a mai vrut să stea în braţe şi pace. M-a escaladat ca pe-un copac, s-a răsucit de câteva ori şi s-a proţăpit pe spinarea mea.

Tabloul e unul fooooarte uşor de descris: o ciufulită cu mult prea puţine ore de somn în ultimele săptămâni cu un rucsac cât Casa Presei Libere atârnând pe-un umăr, cu o sacoşă în cealaltă mână, ochii îndreptaţi spre cheia agăţată de-un deget, în pericol să pice şi să pericliteze accesul în fortăreaţă şi cu un ghemotoc de blană care se tolănise cam pe la a cinşpea vertebră.
N-am reuşit să-l conving cu vorba bună să se dea jos, poate i-o plăcea vreuna dintre muuultele jucării pe care le-ar fi putut găsi prin casă. a trebuit să-mi dau jos cămaşa, poate-poate şi-o face milă de cocoaşa mea. Neeeh-neh! pare-se că tolăneala pe piele i-a priit şi mai mult. După lupte de convingere am început inspecţia teritoriului, dar numai împreună. În bucătărie îi place cel mai tare să se bage-n dulap printre pungile cu paste şi să se caţere pe cracul pantalonului imaginându-şi probabil nişte scări prin pielea mea.
Ne-am terminat treburile prin casă, adică am pus mâna la ochi şi s-au făcut singure şi ne-am aşezat în pat să povestim.
video
Ce dor mi-era de-o smotoceală!!!! cred că şi lui!! Încă nu s-a hotărât care-i jucăria preferată, le adună şi le împrăştie prin pat, s-ar cam prea putea să mă trezesc cu vreun breloc în gură, da' merită orice suferinţă, am zis!

Bine-ai venit la noi, Little Grey!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu