Gol

Ăsta trebuie scris acum, la cald, până nu se usucă literele bolduite în fereastră. Şi nu, nu-s rânduri despre bine sau rău, sunt gânduri despre oameni, oameni pe care-i ştiu, pe care i-am revăzut şi oameni pe care mi-i amintesc deşi nu le-am privit pupila de-aproape. Nu într-un timp real, nu palpabil, în mişcare. Atingerea ar fi durut probabil mai mult decât o fereastră mută.

Nu, nu-i de dragoste, deşi mă ştiu naivă suficient pentru a-mi da foc călcâielor din nimic, e de gol. De-o gară goală, nod de cale ferată, din care trenul a plecat şuierând. Pe fundal se mai vede încă o perdea fluturând prin fereastra rămasă deschisă.

E-o poveste despre contraste, despre murdar şi blândeţe, despre rău şi calm, despre destăinuiri şi uşi încuiate, despre tandreţe şi exhibiţionism, despre pisici şi inimi care se vor criogenate.

Deci...Fetch! o secundă de voce, câteva ipostaze(Canon PowerShot A620), o arhivă şi câteva link-uri. care se reduc numeric



Rămâi cu bine!



Damn, sunt perfectă!