A plouat. O lume-ntreagă poticnită de picături mari, dar nu a mea.
Cred că-ntr-o altă viaţă am fost nisip, fărâme de piatră disparate aşteptând catalizatorul pentru a-mi stinge setea.
http://www.trilulilu.ro/Sevy/e6c6b7ee6e433c
Şuvoaie tulburi şi crengi frânte, şuierături înfiorătoare izbite de geamuri. Îmi plouă, îmi plouă iar şi fiecare strop care mi se tăvăleşte pe piele mi se pare că e primul.
De la balconul fortăreţei se deschide pototpul de săgeţi dezgheţate de care nu m-am temut niciodată. I-am ieşit în întâmpinare cu părul desfăcut şi gândurile aliniate.
Nu mi-a fost de multă vreme mai bine, atât de bine. Plouă pentru mine de fiecare dată.
De obicei îmi plouă ca să şteargă, să poarte departe coşmarul şi să-mi umfle aripile. Azi-noapte însă a plouat ca să mai dilueze, ca să-mi coboare tensiunea la o cotă suportabilă şi să-mi regleze ritmul cardiac.
Şi mâine va ploua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu