marți, 23 iunie 2009

Bureţel pinguin

De data asta, numele nu mai e găsit de mine. Bureţeii încep să nu-mi mai "aparţină" cu totul de când a' mică o intrat în peisaj.
Se-ntâmpla prin primăvară, de-abia schimbasem iaaaar adresa de livrat arajamente florale grandioase şi bomboane de ciocolată, când, într-o noapte am uitat (mai mult intenţionat) netlogu' deschis. Cum am făcut ochi, jap! mesaj nou. Profil nepozat, skin standard, interviu necompletat, potrivit ca eră..."hai să vedem ce-ţi poate capu'!", zic io într-un acces de cochetărie, şi-i trimit un ditai chestionaru' standard întru încercarea de dezvăluire a personajului.
În nici o oră, primesc răspunsurile detaliate, aliniate frumos şi cu cerinţă de reciprocitate.
Fo săptămână tuatăăă atenţia extra-ocnaşă o fost capturată fără drept de apel de bureţelul ce nu voia să se arate la ochii "asiatici". Filofeli de miez de noapte, povestioare, complimente argumentate, telefoane şi sms-uri bine poziţionate în timp...aveau să culmineze cu o întâlnire...sâmbătă, pe la 6, în Cişmigiu. Pam-pam! Locaţia obişnuită pentru socializări la prima vedere era schimbată, cam mult amar de martori pentru sociopata ciumpearcă, "da'...cine ştie...poate-o fi nimerit Făt-Frumos pe profilul meu, în sfârşit:P".

Ciumpercile-s maaari amatoare de ploaie, ştiu asta de când eram falconeată de-o şchioapă, da' uneori...atât îi de siiigur să ai câteun soare prin preajmăăăă. So, cu planu' de salvare bine ticluit dimpreună cu junioara familionului, porneşte pălărioasa într-o după-amiază oarecare, spre o intrare în parc oarecare să-l cunoască pe un oarecare bureţel. Traseul către orice punct din capitală, exclusiv locaţiile prin care mi-am depozitat umeraşele până acum, e întotdeauna o gigantică provocare, din care motiv, el se produce cu urechea adânc înfiptă în telefon ascultând indicaţiile aceleaşi demoazele, pe care, parol de n-o s-o-nebunesc de cap într-o bună zi.

Cu doar 20 de minute întârziere, soseşte, ca o floare, ca o boare, Ciupearca şi observă singurul băiat ce şedea singur în zona indicată. Se opreşte un pic, scanează orizontul cu sprânceana ridicată şi, resemnată şi începând numărătoarea inversă în minte, se prezintă pinguinului: "Eu sunt Ciupercuţa! Mă buuucur să te cunosc!"
Pfoai!! ce ciudă-mi e uneori pe Blonda că m-a făcut făcut politicoasăăăă, brrrr!!!
O oră jumate. O oră jumate de chinuri şi aprecieri libidinoase, chiorcăneli tâmpe de virgin hotărât să înscrie, poticneli în mijloc de alee, printre oameni, frateeee, cu scop contemplativ, cv sentimental pompos, o jumătate de cerere în căsătorie, o tentativă de prins mâna ciupercoasă soldată cu o...uşoară ... zgârietură pe vreo 2 degete, o evadare din faţa bibliotecii, pufăit mahoarce ca turcu' pe câmpu' de luptă, intrat în fibrilaţii de vreo 2 ori....toate în aşteptarea apelului salvator...
În sfârşit, cu o jumătate de oră mai târziu decât trebuia, telefonul începe să sune şi o voce panicată, sfârşită solicită prezenţa salvatoare la domiciliu în vederea asistării la închiderea unei răni groaznice provocate la mână cu un năstruşnic de cuţit care şi-a făcut traseu de-a lungul venelor delicate.
Nu-mi mai amintesc dacă şi ce-a mai zis pinguinul holtei în drumul până la tramvai, unde-am reuşit să-l fentez şi să mă cocoţ cu o secundă înainte de închiderea uşilor. Ştiu doar că telefonul a stat închis o vreme...aşa...să se mai hodinească

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu