Acolo unde marea şi cerul se-ntâlnesc, acolo-s eu, pierdută între real şi imaginarul creat din necesitate.
Acolo-mi regăsesc literele şi sunetele nerostite, acolo mă despletesc de gândurile pe care mi-e teamă să le înşir. Nu, nu pot să vorbesc! nu vreau să folosesc aceleaşi cuvinte uzitate în mod curent pentru a-mi descrie stările. Mă-nfior la gândul că stropi de comun mi-ar întina zborul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu