vineri, 12 octombrie 2012

introspecție cu i mic


      Aproape mă panicasem, la un moment dat, că am făcut degeaba contul pe blogspot, mi se părea că sunt atât de puține posturi aici. Și sunt, pe bună dreptate, însă eu scriu. În fiecare pauză de țigară și ori de câte ori nu-mi sunt ochii atenți la vreun serial, îmi trasez în minte schițe complexe de monoloage și, uneori, discuții întregi, cu decor și fundal sonor.
     Cred că tărie că de scenarită nu mă voi vindeca vreodată, iar de când tentativa de opinie personală a găsit spațiu între 2 pietre ce-mi pavează cotidianul, mai abitir se construiesc pagini întregi nescrise decât cu linia gândului.
     Va veni vreodată, probabil, un moment când memoria-mi va funcționa la cote suportabile și voi reuși să le tastez sau mă voi opri, năucă, în mijloc de drum să le notez.
 Pe rând.

     Mă tem de eșec. Știu, e omenește, însă să te conducă groaza în luarea unei decizii și alegerea unui drum, se cheamă omenește cu neîncredere în cine sunt și pot fi. O vreme mi-am căutat soluții, am făcut bâză de sine, am alergat aiurea dintr-un colț într-altul sperând că voi obosi într-un loc prielnic și că nu va fi nevoie să-mi încerc discernământul, ci să dau vina pe Divinitate pentru ca apoi să încerc să mă țin pe linia de plutire, așa, să am ce face. Nu mai merge. Nu mai merge pentru că, odată cu cei treijdeani, s-a instaurat un orgoliu umflat parcă de o drojdie de soi și nu mă mai coafează variantele intermediare. 

      Și nu mi-e toamnă. Nu mi-e toamnă încă, e prima dată în ani mulți fierți de soarele verii când nu mă bucur cu răsuflarea tăiată că-mi ruginesc pantofii. 

4 comentarii:

  1. Pai nu le mai invarti atata...actioneaza dintr-o clipita ...instinctual! Vezi dupa aia ce iese. Din proprie experienta nu iese mereu bine...da macar ai satistfactia ca nu ai pierdut timpul analizand. :P

    RăspundețiȘtergere
  2. dap, poate e universal. ma gandeam ieri ca toamna asta nu am iesit la frunze.

    RăspundețiȘtergere
  3. da bai Ciupercuţo e degeaba blogspotu asta, si la mine e o plictiseala de zici ca-i scriu mamei din orfelinat.
    Ar trebui sa ne combinam mai multi amarati de astia buni de pe blogspot si sa ne luam un domeniu si sa scriem impreuna da` separat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ei, dar ce bine-i prinde orgoliului meu perierea asta :)
      Alas, io mă știu fără inițiativă, și, când văd șutu că se apropie de popou, o iau la sănătoasa, dar zic că nu zici rău.
      Măcar de-un half post pe săptămână oi putea să-mi încordez mușchiu.

      Ștergere