joi, 28 aprilie 2011

E cât o nucă, zău!

Oricare le-ar fi originea şi măsura, oamenii se împart în două: iubitori de câini şi iubitori de pisici. Pe când eram puştoaică, mă situam în prima tabără, poate pentru că, prin jurul blocului, căţeluşele fătau mai cu spor serii de ghemotoace blănoase pe care le creşteam cu devotament şi seringa umplută cu lapte în după-amiezele şcolare; cu trecerea timpului, m-am descoperit amatoare de combinaţii antitetice: blăniţă pufoasă şi gheare ascuţite - şi eu lor, da' şi ele mie :) De când am plecat de la sânul Blondei şi de lângă coada lui Toma, mi-am dorit un pufos doar pentru singurătăţile mele, iar tot picajul din ultima săptămână m-a convins că doar cu ajutorul unei torcătoare mă pot redresa.
Şi-am purces la căutare. O sumedenie de site-uri care încearcă să ajute la salvarea unor sufleţele, pagini pe facebook, am parcurs aproape toată oferta până am prins curaj să trimit câteva mailuri şi, ieri de dimineaţă, am format primul număr de telefon. Mi s-a spus că mai sunt pisoi neadoptaţi şi că pot merge să-i văd până la ora 5. După ce-am tras fermoarul peste buboaie, rătăcită şi demoralizată, pe la 3 îmi amintesc de blăniţă şi sun pentru a cere îndrumări. Le primesc şi în scurt timp mă aflam cu 2 ghemotoace vioaie în poală vinovată de puterea alegerii pe care trebuia s-o iau. Şi, pe când mă tot benoclam în balanţă, mai arunc un ochi spre cuşcă şi-o văd. Ea mă urmărea pesemne de-o vreme pentru că n-a tresărit deloc când am luat-o în mână. Îmi încape în palmă, chiţăie când nu mă simte în preajmă, încă nu ştie să miaune, a dezvoltat dependenţă tactilă de mine şi mă tem că deja e valabilă reciproca. Voiam un motănel, dar ea m-a ales, fără drept de apel, mi s-a aşezat pe picior şi m-a fixat cu ochişorii albaştri (încă). Acuma ne drăgălim, ea doarme pe picioare şi-mi dă voie să tastez, presimt că voi plăti scump libertatea asta cu alarme false de şuşu si muşcături de degete pe la 6 şi un sfert.
Bine-ai venit, Nuca!

11 comentarii:

  1. Să fie cu noroc!!! Având și „fete” și „băieți”, cred că în apartament „fetele” sunt de preferat.Să vă bucurați una de alta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu sunt mare pasionata de pisici, dar recunosc..e dragalasa. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Se-cret, Mulţămim frrrrrrumos! Aşa bine ne-nţelegem, aproape că pricep mesajele din chiţăială şi ochişori rotiţi:)

    @Shayna, eşti în categoria 1, hham înţeles:)
    ...şi s-o auzi numai cu toarrrrce, adorabilă, zău!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am avut 5 pisici. Bine, nu toate odată, dar....
    Era super distracţie cu ele :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ştiu, Miţa, ştiu. De-aia am şi luat-o lângă sufletul meu :)

    RăspundețiȘtergere
  6. E ea! BESTIAAAAAAAAAAA!!!! Mwuahaha ....

    RăspundețiȘtergere
  7. tu, Luka, Nuca e cuminte, tu ai provocat-o sa-si arate ghearele :))

    RăspundețiȘtergere
  8. măi-măi, măi-măi... şi când s-o face mare...şi n-o mai fi un ghem de blană să vezi ce ai să o mai scarpini de după urechi. :P
    şi mie îmi plac când sunt mici...dar apoi se fac rele....se spune că în casele cu pisici....nu omul e stăpân.
    nu o lua ca pe un comentariu răutăcios...şi eu am avut motan...până nu l-am castrat...ne-am "războit"....
    Acelaşi Anonim

    RăspundețiȘtergere
  9. Ştiu, ştiu cine-i şefu-n casă!
    mi-i dragă şi-o să-mi fie la fel când s-o face mare şi leneşă.

    RăspundețiȘtergere
  10. :)))))
    o să-mi iau un canish imperial....cică are pasiuni pt. pisici!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. şi labradorii sunt frumoşi. şi cockerii.

    RăspundețiȘtergere