Activitatea de întâlnitoare-i periculoasă la un punct: personajele purtătoare de pantaloni cu numele cărora nu încearcă asortarea prenumelui personal îşi doresc să rămână peste noapte, s-o cunoască pe viitoarea mamă soacră, atunci când simte iminenţa unui asemenea atac, ciumpearca are nevoie să ştie că-şi poate piti pălăria sub o nouă-veche (necunoscută) identitate până când interesul bureţelului se diluează.
Ăsta-i principalul motiv pentru care am ...well...cam multe conturi de e-mail/id-uri de mess pe care le rulez...(whistle)...
Printre numeroasele parole pe care mă forţez să le memorez (cu greu, e drept) e şi cea a contului de e-mail de la ocnă. E oficial şi în mod evident nu oricine dintre cunoscuţi ştie adresa, decât câţiva dintre prieteni şi oamenii cu care trebuie să interacţionez virtual. Din acelaşi motiv ar trebui ca în căsuţa de mail să am decât chestii care să mă intereseze: docs de scârbici şi pps-uri cu pisici şi călătorii virtuale, bancuri şi câteun link pentru vreo grozăvie nou-descoperită. Daaar nuuu, ultima găselniţă (pfoai ce-mi place cuvântu' ăsta) sunt mailurile de la o doamnă clientă care m-a băgat pesemne în adress book şi care mă sperie că sfârşitul lumii e aproape, îmi îndrumă alimentaţia spre un curs sănătos, se preocupă de viaţa mea personală invitându-mă să mă alătur miilor de oameni singuri (daaaamn!) pe te-miri-ce-siteuri.
Fraaaateeee, nu pot să-i dau reply şi s-o cert să nu mă disturbe că nu dă bine la etichetă. Şi-atuncea? Şi-atuncea io ce fac? Dau cu Shift-Delete în fiecare dimineaţă?:-SS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu