luni, 7 septembrie 2009

Cinematografie

Ce face sociopatul pe vreme de făcut copii şi numărat bani? Şade-ntre 4 pereţi, cu diverse ieşiri pentru alimentare, face liste, mai sfarmă câteo inimă şi se transpune în pielea personajelor din filme.

Timp de 48 de ore am fost Dahlia lui Zohan, cea stylistă şi împăciuitoare. Neah, n-am plete superbe, mergem mai departe. M-am făcut apoi gospodina - supereroină, mă chema Mary şi, între o friptură fragedă la cuptor şi un antrenament de softball al puştiului din dotare, mai zburătăceam o juma de oră pe deasupra oraşului cu pelerina prinsă de umeri şi Hancock alături. Nope, şi asta are plete de vis, nu-i de mine Mi-am zis că trebuie să mă mai liniştesc un pic şi-am devenit personaj de remake romanticos, dar m-am trezit tembelă, leşinată prin gări şi efervescentă, personificată de inconstanta Jordan la braţul sau..mă rog...pe braţele:P lui Charlie. N-a mers nici aşa. Îmi trebuia acţiune, domnule, nu smiorcăială lângă un copac într-un parc. Am zis...Hai! Hai în suburbia americană, acolo trebuie să se întâmple quelque chose. N-am putut alege, m-am împărţit în 3: doamna de carieră coafată aşa cum mi-am dorit toată adolescenţa după modelul lui Meg dintr-un serial, naiba-mai-ştie cum îl chema, sclipitoare, cu succesul pe ea cât purecii pe-un maidanez şi frustrată, nef...luierată cam de pe vremea primului mandat al lui Clinton; a urmat puştoaica antisocială, urâţică, încercată de dileme existenţiale şi totuşi capabilă să-şi ia singură deciziile; şi mai e diva în devenire, această Marilyn a liceului municipal şi a hypermaketurilor, cu o căruţă de complexe şi nevoie de afecţiune.
M-am hotărât să nu mă opresc la niciuna dintre extreme şi am păşit mai departe, muuuult mai departe. Final destination a fost într-o secţie de poliţie de pe coastă, m-am simţit justiţiară periculoasă cu teaca la centură vreme de 5 episoade, după care m-am sucit, m-am făcut criminal în serie (nici nu mai contează cine-s victimele, un criminal tot aşa se cheamă) cu mască de mieluţ.

Şi, la sfârşitul maratonului, m-am aşezat şi-am cugetat imaginându-mi o ţigară aprinsă tacticos între degete: unde mă aflu de fapt? cât din fiecare personaj se regăseşte în fiecare dintre mine şi cât din mine iese zilnic la suprafaţă?

Tu...cine te crezi?

2 comentarii:

  1. Scrii frumos. Cu talent, inteligenta si umor.
    Mi-a facut placere sa-ti citesc blogul.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. eh, se-tâmplă doar să se lege tastele unele de altele :D
    Ziua bună!

    RăspundețiȘtergere